Atelierul de icoane pe sticla

 

,,Daca elevul nu va invata din scoala sa creeze singur, atunci nici in viata nu va stii niciodata sa faca altceva decat sa copieze,sa imite,fiindca sunt prea putini aceia care,invatand sa copieze,stiu sa dea o aplicare independenta,originala cunostintelor lor.”(Tolstoi,  „Texte pedagogice”)

 

 Scoala care incurajeaza pasivitatea,reproducerea mecanica,docilitatea,chiar si prin absenta unei alternative educative creative si pragmatice,devine locul unei mari risipe.Elevul  acumuleaza experiente care pot fi stimulative si chiar agreabile luate fiecare in parte,dar care prin lipsa de coerenta intre ele, de raportare cumulativa una la cealalta, pot genera „in mod artificial deprinderi discontinue ,centrifuge”(J.Dewey,”Trei scrieri despre educatie”)

Intr-un sistem educativ autentic oferta este constanta,educatorul propune tot timpul posibilitati si activitati.Aceste oferte provoaca cereri care,la  randul lor provoaca noi oferte,declansandu-se o dialectica neintrerupta a ofertelor si cererilor.

Organizarea unui atelier de icoane pe sticla cu copiii reprezinta o activitate interdisciplinara ,care poate fi incadrata ca activitate practica pentru ora de religie sau/si educatie plastica sau/si cultura si civilizatie romanesca.

Atelierul de icoane pe sticla trebuie sa fie conceput ca un spatiu cultural si artistic unde influentele cunostintelor religioase, plastice , istorice ,morale se intrepatrund in mod armonios dand nastere unui produs de exceptie:icoana.

Icoana,ca produs artistic ,  poate fi „pretextul” unui demers educativ complex transpus intr-o activitate practica atractiva si interesanta.

Obiectivele unei astfel de activitati pot fi grupate in :

1.Obiective de ed. religioasa;

2.Obiective de ed.plastica.

Activitatea insa depaseste cu mult sfera disciplinelor mentionate.

Din punct de vedere cultural, este un exercitiu practic de a cunoaste un aspect al civilizatiei romanesti din Transilvania din sec. al XVIII lea si L XIX lea.

Iata o galerie de imaginie ale icoanelor transilvanene autentice:

  http://www.icoane-vultur.ercomp.net/files/galerie01.html

http://www.sibiel.net/Sibiel_RO.html

Sub aspect religios, se cunoaste dificultatea  pragmatica (si reala!) de face simtita prezenta lui Dumnezeu in viata omului.Copilul acumuleaza cunostinte pe care le interpreteaza potrivit varstei si experientei sale, isi formeaza deprinderi  la indemnul si modelul mai mult sau mai putin convingator  al adultului (de ex. sa se inchine ,sa mearga la biserica, sa spuna rugaciuni in anumite momente ale zilei s.a.m.d.).In conceptia populara cea mai raspandita ,Dumnezeu are imaginea autoritara a unui parinte /judecator  cu convingeri stricte si de neclintit („te bate Dumnezeu daca faci asta…”) sau a unui „sponsor” care iti vine in ajutor ,mereu iertator si disponibil(„te ajuta Dumnezeu…”.Intre cele doua imagini extreme , calea spre imaginea unui Dumnezeu-parinte ,pentru care trebuie sa manifesti iubire este greu de gasit si pentru adulti.

De aceea , „construirea” unei icoane  prin participarea elevului reorganizeaza toate cunostintele sale ,dand „chip” celui/celei care  nu ii cunoaste adevaratul chip, facandu-i aproape,pe cel care este atat de departe, construind o lume (decor,personaje) pe care nu a vazut-o si si-o imagineaza in mod sarac sau incomplet ,”da viata” unei imagini (lumi) pe care o cunoaste din imaginile facute de altii (icoanele din biserici sau din casa).

Asemenea pictorului taran , in modul simplu  si naiv al desenului si culorile imaginii  , copilul gaseste propria cale de a comunica si de a gasi iubirea pentru Dumnezeu.

De aceea,  atelierul de icoane pe sticla reprezinta  si  o experienta personala de cunoastere a adevarului biblic,transpusa intr-o experienta colectiva:asemenea paticiparii la  rugaciune in biserica.

Cunoasterea temelor religioase se face nu numai prin discutii pregatitoare asupra modelelor alese spre executare ,cat si prin motivatia culorii in umplerea desenului:de exemplu, Maica Domnului cu Pruncul Isus este o imagine in care culorile vii,calde domina pentru a exprima dragostea dintre mama si prunc,iar in „Maica Indurerata” domina culorile reci,triste,sterse potrivite temei.

De regula,copiii opteaza pentru  modelul” Maicii Domnului cu pruncul, mai apropiata afectivitatii si sensibilitatii lor , demascand astfel si imagine sfantului pe care il vede mai accesibil.Alte  modele/imagini de sfinti recomandate( si preferate!) sunt :Sf.Gheorghe,Sf.Nicolae, Sf.Arh.Mihail si Gavril (dupa raspandirea numelui), Nasterea Domnului ,Botezul lui Hristos.

Imaginea lui Hristos Invatator ,cat si Invierea sunt mai putin accesibile ,dar nu respinse intrutotul.

Copiii vor prefera modele care exprima stari sufletesti (bucurie,durere) sau care reprezinta activitati

(elemente) cunoscute.In acest sens , poate fi alegerea temei ,,Nasterii Domnului” unde pot fi reprezentate  animale si steaua care anunta evenimentul,sau chiar Maica Indurerata (care plange).Din punct de vedere al constructiei si expresivitatii artistice sunt teme mai dificile,dar care indrumate corespunzator pot da rezultate deosebite.

Cu cat varsta copiilor este mai frageda ,cu atat activitatea este mai atractiva si satisfactia muncii mai puternica.Pentru copilul in varsta de 6-7ani,aflat in  deplin proces de crestere intelectuala ,morala si estetica ,atelierul de icoane pe sticla reprezinta o „provocare” .Materialele si tehnica noua,subiectul in sine, rezultatul final(icoana care se aseaza pe perete la loc de cinste in casa)  sunt motivatii puternice al unui angajament total in aceasta activitate,intr-o perioada a copilariei cand desenul ramane principalul mijloc de manifestare a propriei personalitati.

Varsta minima pentru organizarea unui atelier de icoane pe sticla in colectivitate este de 6-7ani,practic varsta copilului de clasa I.In mod exceptional  si individual se poate lucra cu copii de 4-5 ani,care demonstreaza capacitati de exprimare plastica deosebite .

Acest lucru datorita faptului ca icoana, pentru a respecta functia ei religioasa trebuie sa pastreze exigente de compozitie a desenului(sa semene modelului) si sa permite cat mai putin interventia indrumatorului.Icoana nu este numai un desen  dupa model, trebuie sa semene modelului si sa rezume expresivitatea artistica si religioasa a icoanelor.

La varsta scolara mica ,copilul este suficient pregatit sa inceapa acest experiment plastic si religios :

Are capacitatea de a realiza un desen dupa model, este interesat de a-si exprima propria sensibilitate artistica, poseda, in cele mai multe cazuri, o gandire critica si chiar autocritica.

In esenta, atelierul de icoana pe sticla se desfasoara dupa modalitatile si structura unui atelier de pictura,dar in atmosfera „smerita” si „silentioasa” a temelor de natura religioasa ilustrate.

Organizarea atelierului

 

Ca un adevarat atelier de pictura, spatiul trebuie sa fie corespunzator .Materialele se vor alege din magazine specializate  si avand o garantie a calitatii lor.

1.Lumina naturala este principala conditie .Se va picta in conditii de  lumina naturala,intr-un spatiu unde aceasta se gaseste din abundenta.

2.Tehnica picturii pe sticla impune mai multe etape in realizarea icoanei, cu o distanta de cel putin 4-5 zile,timp pentru uscarea culorilor.E necesar un loc pentru depozitarea acestora, uscat si nu expus direct luminii.Ideal este un raft ( masa lunga) unde sa fie expuse icoanele pana la etapa succesiva.

3.Sticla, suportul pe care se va picta , trebuie sa aiba o grosime de maxim 2mm, sa fie bine taiata pentru a nu provoca eventuale rani la maini .Copiii reusesc cu greu sa picteze sprijinandu-se cu antebratul si fara sa atinga suportul cu dosul palmei.Recomandabil este sa se cumpere rame pentru foto ,in dimensiuni standard( 13/18cm;18/24cm;24/30cm),inzestrate cu sticla bine taiata,rame gata-facute, suport de carton pentru a proteja icoana pe retro.

Sicla se va degresa cu alcool etilic (spirt) pe partea pe care se va picta.

Pentru prevenirea evetualelor incidente ,nu se va picta pe un material de protectie al mesei de lucru(hartie, plastic) care poate aluneca .Dupa realizarea activitatii ,se curata masa de lucru cu un material din bumbac.

Ramele vor fi alese in stil cat mai simplu, de culori esentiale oricarei icoane:negru,gri,auriu, natural,maro.(de preferinta rame cu o latime de 2-4cm).

4.Culorile in ulei ,  folosite  de catre pictori  pentru pictura pe panza pot inlocui amestecul traditional de tempera cu ou.Culorile in ulei au profunzime la nivelul expresivitatii,  sunt de o calitate buna si se gasesc intr-un numar mare de nuante si tonuri.

Un numar de maxim 15 culori in format 60ml pot fi suficiente pentru 25 icoane.

Culori necesare:negru,alb, sienna (2-3nuante),ocru (2nuante),albastru (3nuante),rosu (2 nuante),verde(2nuante),galben.Pentru aureolele sfintilor si pentru a inlocui foita de aur, sunt culori speciale „oro”care au o stralucire aparte.Se pot utiliza deopotriva tempera sau acrilice (care se usuca mult mai repede).

5.Pensule in mod obligatoriu de calitate profesionala si de doua marimi :una subtire ,pentru contur si accente de lumina si una cu varful rotund pentru suprafete .

6.Materiale auxiliare:paleta de culori din lemn sau plastic(se pot utiliza farfurii de plastic ), betisoare cu bumbac pentru curatarea sticlei si indreptrea liniilor,material de bumbac pentru interventia imediata de stergere a culorii (pata sau linie) in exces sau aplicata gresit,pentru curatirea pensulelor . La sfarsitul fiecarei etape de lucru , indrumatorul copiilor va spala el insusi pensulele cu trementina ,substanta folosita pentru a pastra flexibilitatea firelor si pentru a permite reutilizarea acestora.Curatirea pensulelor se face de adult ,datorita proprietatilor chimice ale produsului , periculoase pentru copil.

7.Modelul (tiparul)

Modelul este realizat pe hartie in dimensiunile reale ale sticlei de pictat  si reprezinta alb/negru imaginea temei religioase .

Desenul  trebuie sa fie simplu,in dimensiuni si proportii care sa permita copilului sa lucreze.

In modelele cu chipuri de sfinti , realizate la dimensiunea bustului (ex.Maica Domnului cu pruncul,Domnul nostru Isus Hristos ), accentele vor cadea pe trasaturile fetelor , realizandu-se in mai multe trepte de lumina (fruntea,nasul,pometii ,barbia mai luminate decat restul fetei ).

Fata personajului va fi astfel proportionata incat sa permita lucrul cu mai multe culori reprezentand lumina si umbra.

In modelele cu mai multe personaje si elemente naturale sau ornamentale, accentele vor cadea si pe vestimentatie , realizand partile luminate cat si cele intunecate (cutele) cu tonuri inchise si deschise.

Modele pot fi realizate  dupa alte icoane,dupa inspiratie personala dar cu respectarea regulilor pe care le impune tema religiosa, in toate cazuri de catre adult.Modelul se va schita in creion si primi forma desavarsita in tus.

Inceperea activitatii

 

Ca orice activitate didactica ,atelierul de pictura presupune :

-anuntarea subiectului si a obiectivelor;

-impartirea materialelor si prezentarea regulilor de utilizare a acestora;

-discutii pregatitoare despre tematica si modul de realizare generalizat(etape);

-desfasurarea activitatii;

-evaluarea rezultatelor;

- aprecieri generale si individuale.

Pentru activitatea didactica se sugereaza urmatoarele:

a)impartirea modelelor se va face dupa expunerea lor in totalitate ,copilul alegand modelul preferat;

b)conturul se va realiza cu negru ,exceptie facand „aurele sfintilor” „norii”,stelele”, anumite elemente decorative (dupa dorinta);

c) ca regula de baza pentru a nu deteriora desenul ,se incepe de sus in jos ,dinspre interior spre exterior ;

d) culoarea se va intinde in mod uniform si pentru realizarea liniei subtiri nu se apasa,utilizandu-se numai varful pensulei .Pentru precizia desenului,nu se va sprijini mana de dosul palmei ,ci a antebratului.

e) pentru copii cu varste mici (6-8ani) se pot limita liniile vestimentatiei la cateva sugestive pentru delimitarea formei.

f)orice greseala nu se va trata ca fiind iremediabila ,ci se va incerca indreptarea ei ,chiar pana la stergerea partiala sau totala a desenului ( valabil daca culorile sunt „proaspete”).In cazul in care se remarca o greseala din desen in etapele succesive,dupa uscarea culorii(de exemplu,o linie in plus care nu se explica), se va razui partea interesata fara a deteriora sticla(se poate folosi  un creion).

g) pe parcursul picturii,cand conturul incepe sa fie umplut cu culoare, se va verifica expresivitaea culorii,ridicand cu grija sticla de partile laterale si privind „dosul „ lucrarii ,cel care va reprezenta de fapt imaginea.In lumina se observa partile necolorate –„golurile”-cat si combinatia  culorilor dupa aplicarea mai multor straturi.

i) in final,icoana se va intoarce si expune pe partea pe care nu s-a lucrat(spatele).

j)vor fi laudate si expuse toate lucrarile ,indiferent de performante artistice .Copilul va realiza singur o clasificare  subiectiva a lucrarilor .El va trebui sa fie incurajat si entuziasmat de rezultatul muncii sale.

Icoana pe sticla nu e un produs imediat.Pune la incercare rabdarea ,perseverenta copilului, ii solicita participarea la maxim.

Pentru o prima imagine a produsului final ,sunt necesare cel putin 4 etape cu o distanta de 4-5 zile intre ele.In total,un minim de 20 zile.

In prima etapa se va trasa conturul cu negru pentru delimitarea personajelor ,a elementelor de decor.si a literelor scrise ca in oglinda,daca se vor folosi.

In a doua etapa se vor pune accente pe chipuri (cu o linie alba deasupra sprancenelor,pe nas,barbie si cu o linie de maro(siena) inchis care dubleaza conturul fetei ,al gatului si al degetelor(pe cat e posibil).Pe obiectele de vestimentatie liniile (cutele)trasate cu negru vor fi dublate de o linie alba sau un ton mai deschis decat acela cu care se intentioneaza a se colora obiectul.

In a treia etapa se trece la pata de culoare:chipurile si mainile,vestimentatia ,urmand regula din interior spre exterior.Culoarea fetei si a mainilor va fi mai deschisa decat „umbra” care a dublat conturul fetei, pentru realizarea unui efect plastic deosebit.

Vestimentatia va pastra liniile coloristice ale picturii bizantine .Daca se opteaza pentru o coloristica vie,stralucitoare ,se va urmari armonia intre culori ,deoarece  in obiectele de vestimentatie in numar de 2-3  si care reprezinta un tot , atentia cade prin culoare pe unul dintre ele,iar celalalte trebuie sa le „stingem” prin tonuri sau nuante .

Aurele Sfintilor se vor picta cu o culoare speciala (oro) , care imita foita de aur.In absenta acesteia,se poate utiliza un ton foarte deschis de galben,aproape alb.

In a patra etapa se completeaza cu culoare elementele de decor ,naturale si ornamentale.

Pentru lucrari complexe,de mare finete si bogatie ornamentala , rezumarea activitatii la patru etape este saraca .Parcurgerea etapelor este orientativa si flexibila .

Spre ajutorul incepatorilor sau pentru economisirea timpului,anexez cateva modele,care pot fi imbogatite sau simplificate dupa cerinte de varsta sau chiar dorinta personala.

Pentru o deplina informare si inspiratie se recomanda a cauta albume sau site-uri cu icoane pe sticla.

Icoanele traditionale pot fi o sursa de imbogatire plastica si culturala ,de inspiratie si apreciere ,de revigorare a sentimentului national romanesc , uitat de cele mai multe ori in rutina si prafuit de vreme.

                                             Expozitia de icoane

Care e rostul icoanei?

Dupa munca si asteptare, perioada in care pasiunea s-a contopit cu ratiunea ,originalitatea cu tehnica preciziei, curiozitatea cu misterul ,a venit momentul sa asezam icoana in lumina si la loc de cinste,aratand-o tuturor.

Expozitia de icoane trebuie sa dea satisfactia completa a muncii si angajamentului micului iconar.

Ca si icoana insasi , expozitia trebuie facuta intr-un „ritual” specific ,imbinand rezultatul final al artistului cu valoarea moral religioasa al produsului.Indrumatorul copiilor ,care poate fi orice persoana (calificata sau nu) dispusa si motivata pentru aceasta activitate , va profita la maxim de rezultatele obtinute.Prin dialog  va dirija copilul sa spuna propriile concluzii.Impresiile pot fi diferite ,obiectivele propuse pot atinge excelenta sau pot fi satisfacatoare, dar imaginea de ansamblu va fi mereu sub semnul reusitei.

Expozitia va cuprinde doua etape:prima , intr-un cadru cunoscut (de regula atelierul) si a doua etapa un cadru public,un loc amenajat (galerie , foaierul unui teatru s.a.m.d.),dar obligatoriu cu o lumina naturala sau/si artificiala foarte buna.Din locul public , icoana va lua drumul spre casa,unde va primi cinstea data icoanelor.

Copilul va fi  mandru de opera sa si in egala masura va gasi mereu o „dimensiune umana” a icoanelor. Va  avea sansa sa descopere o „taina”,pe care nu o poate explica prin cuvinte,dar care se se va intipari in mintea si sufletul sau ,marcandu-i copilaria si  viata .

Atelierul de icoane pe sticla trebuie sa imprime indumatorului demonstratia si concluzia :

 „Copiii sunt pururi precum Clopotele de Paste:redesteapta in om tot ceea ce nazuieste spre ceruri:

Speranta,iertare,iubire,bunatate,devotiune,,impacare,mantuire.Copilul este darul sfant ,oferit oamenilor pentru a-si lumina sufletele,pentru a-si cere iertare si a se primeni.”(Fr.W.Forster)

Asemenea icoanelor….